Pachet Diurosept x 63cps + Ceai diurosept x 20pl, Fares

Descriere

Diurosept U68 63 cps Fares Contribuie la apararea impotriva microorganismelor potenţial patogene din tractul urinar. Beneficii: -menţine buna funcţionare a aparatului urinar -contribuie la apararea impotriva microorganismelor potenţial patogene din tractul urinar -ajuta reducerea disconfortului aparut la urinare -favorizeaza buna irigare a cailor urinare şi limpezirea urinei. Compozitie/capsula: -extract uscat de fructe de merişor (Vitis idaeae fructus) standardizat in min. 30% proantocianidine 147 mg -fructe de afin (Myrtilli fructus) -extract uscat de frunze de maslin (Oleae folium) standardizat in min. 10% oleuropeina 49 mg -muguri de plop (Populi gemma) - calţunaşi (Tropaeoli herba) -cuişoare (Caryophylli flos) -fructe de ienupar (Juniperi fructus) Invelisul capsulei este pe baza de gelatina animala. Administrare: Copii 6-14 ani: 1 capsula de 2 ori pe zi, intre mese* Copii peste 14 ani şi adulţi: 1 capsula de 3 ori pe zi, intre mese*. Daca se doreşte un efect mai puternic se pot administra pâna la 6 capsule pe zi, la recomandarea medicului sau a farmacistului. *intre mese inseamna ca administrarea sa nu fie asociata cu alimentaţia, de aceea este optim sa se faca la distanţa de minim o ora faţa de ultima masa, şi o ora faţa de masa urmatoare. Aceasta presupune ca produsul se poate administra dimineaţa, cu minim o ora inainte de masa, iar seara la minim o ora dupa masa. Durata unei cure este de 3-6 saptamâni. Cura se poate repeta dupa o pauza de 2 saptamâni. Ceai Diurosept U60 20 plicuri Fares Ajuta la eliminarea microorganismelor potenţial patogene din tractului urinar. Beneficii: -susţine diureza şi buna irigare a cailor urinare -ajuta la eliminarea microorganismelor potenţial patogene din tractului urinar -ajuta la reducerea disconfortului şi la calmarea iritaţiilor mucoaselor tractului urinar -contribuie la eliminarea acumularilor şi depunerilor substanţelor minerale din tractul urinar -favorizeaza eliminarea acidului uric. -ajuta la eliminarea microorganismelor potenţial patogene din tractului urinar. Compozitie: -frunze de merişor (Vitis idaeae folium) 20%, -frunze de mesteacan (Betulae folium) 15%, -codiţe de cireşe (Cerasorum stipites), -muguri de plop (Populi gemmae), -coada calului (Equiseti herba) 10%, -fructe de ienupar (Juniperi fructus) 10%, -rizomi de pir (Graminis rhizoma), -matase de porumb (Maydis stigma), -flori de lavanda (Lavandulae flos). Administrare: Peste un plic se toarna 200 ml apa clocotita şi se lasa 10 minute acoperit. Copii intre 3-12 ani: 2-3 cani cu ceai pe zi, intre mese. Copii peste 12 ani şi adulţi: 4-6 cani cu ceai pe zi, intre mese. Durata unei cure este de 1 - 3 luni. Cura se poate repeta dupa o pauza de o luna. Atentionari: Nu se indica administrarea la copii sub 3 ani şi in caz de hipersensibilitate la oricare dintre ingredientele produsului. In sarcina şi alaptare se pot bea 2-3 cani cu ceai pe zi, timp de 2 saptamâni pe luna. La dozele recomandate nu se cunosc efecte secundare sau interactiuni. Consumaţi 2-3 litri de lichide pe zi (apa plata sau de izvor, ceaiuri diuretice, sucuri de legume şi fructe crude). Acestea sunt esenţiale pentru a “spala” tractul urinar şi a reduce numarul bacteriilor patogene din urina. Beţi sucuri naturale, proaspete, de legume şi fructe (merişor, afine, coacaze, capşuni, catina alba, citrice, hrean, frunze şi radacina de patrunjel, varza, ardei). Evitaţi alimentele iritante ale tractului urinar: cafea, bauturi alcoolice, indulcitori artificiali, proteine de origine animala (carne, cârnaţi mezeluri), ceai negru, ciocolata in cantitaţi mari, piper, ardei iute. Recomandam evitarea frigului şi a umezelii excesive, imbracaminte calduroasa, baile de şezut calde cu infuzii de plante medicinale, timp de jumatate de ora, inainte de culcare. Rolul componentelor: Fructele de merişor impiedica eficient dezvoltarea microorganismelor potenţial patogene in tractul urinar (prin acid benzoic, lignani şi flavonoide) şi prezinta efect diuretic (prin flavone şi saponine). Oamenii de ştiinţa din Finlanda au verificat efectul fructelor de merişor de a reduce numarul microorganismelor Escherichia coli in tractul urinar, impiedicând aderarea lor la mucoasa cailor urinare, astfel contribuie la evitarea disconfortului cauzat de acţiunea acestora pe termen lung. Afinele, prin proantocianidine, exercita o actiune similara fructelor de merisor. In plus acidifiaza urina, creând un mediu nefavorabil dezvoltarii germenilor potenţial patogeni. Mugurii de plop sunt numiţi şi propolis vegetal. Prin analize chimice de specialitate s-a aratat ca exista 5 substanţe prezente in acelaşi timp in propolis ca şi in mugurii de plop dintre care 3 au proprietaţi de reducere a numarului microorganismelor potenţial patogene. Calţunasii, cunoscuţi şi cu denumirea de "condurul doamnei”, se cultiva atât ca planta ornamentala cât şi ca planta medicinala. Frunzele şi florile au gust piperat şi se folosesc crude in salate. Intreaga planta este utila in cazul disconfortului aparut la nivel genito-urinar. Cuişoarele si frunzele de maslin sunt utilizate, in special pentru capacitatea lor de a reduce numarul microorganismelor potenţial patogene. Fructele de ienupar actioneaza cu precadere la nivelui tractului urinar, au proprietaţi diuretice, sustinând buna funcţionare a rinichilor şi a vezicii urinare. Atentionari: Nu se recomanda copiilor sub 6 ani (efectele asupra copiilor mici sunt insuficient studiate) şi in caz de hipersensibilitate la oricare din ingredientele produsului. Femeile insarcinate şi mamele care alapteaza pot lua câte 1 capsula de 3 ori pe zi timp de 4-5 zile sau la nevoie. Substanţele active trec in laptele matern şi pot modifica gustul laptelui. La dozele recomandate nu au fost semnalate interacţiuni şi efecte secundare. Recomandam un regim hiposodat cu evitarea alimentelor care conţin cantitaţi mari de sare de bucatarie (muraturi, mezeluri, telemea, chipsuri, masline, alune sarate, conserve, vegeta) sau de sodiu (lapte si produse lactate, oua, carne de vita, ţelina, spanac, ape minerale bogate in sodiu), aditivi alimentari cu sodiu care nu atrag atentia deoarece nu au gust sarat (glutamat monosodic, benzoat de sodiu, bicarbonat de sodiu, sulfitul si nitritul de sodiu). Consumaţi 2-3 litri de lichide pe zi (apa plata sau de izvor, ceaiuri diuretice, sucuri de legume şi fructe crude). Acestea sunt esenţiale pentru a “spala” tractul urinar şi a elimina substantele nefolositoare rezultate in urma metabolismului. Merişoarele (afinele roşii) sunt considerate inca din vechime tratamente miraculoase pentru numeroase boli, cu precadere cele ale tractului urinar. Merisorul a fost descoperit in America de Nord, de catre primii locuitori, si era folosit pentru mâncare, indeosebi pentru pastrama. Impactul benefic asupra sanatatii a fost confirmat in zilele noastre prin studii specializate. Timp de secole, merisorul a fost folosit profilactic in regiunile nordice, in tari precum Suedia, Finlanda sau in Rusia de Nord, unde clima aspra nu permitea cresterea si, implicit, consumul altor prea multe fructe. Si-a dovedit in timp eficienta in tratarea infectiilor renale, intestinale si gastrice. Este un arbust mic, tufos cu frunzele eliptice, cu vârful rotunjit si rigide. Florile sunt albe-roz iar fructele sunt bace sferice, rosii lucitoare, acrisoare si comestibile. In scop medicinal se folosesc fructele si frunzele. Frunzele de merisor contin arbutozida, taninuri, flavone, vitamine C si substante cu actiune antibiotica. Fructele contin acizi organici, antociani si vitamine (A,B,C), substante minerale. Semintele fructelor sunt bogate in acizi grasi de tip omega-3. In medicina traditionala, merisorul a fost folosit ca aperitiv, antihemoragic, diuretic si tonic pentru sistemul nervos. In medicina traditionala austriaca, fructele de merisor au fost administrate intern sub forma unui jeleu sau sirop pentru tratarea problemelor gastrointestinale, rinichilor si tractului urinar. Principiile active ale plantei au actiune antiinflamatoare, antiseptica, diuretica, astringenta, antidiareica, sudorifica. Frunzele au actiune astringenta, datorata continutului in taninuri si antiseptica la nivel renal. Datorita continutului mare de flavone are si actiune diuretica. Antocianii din merisor s-au dovedit a avea efecte pozitive asupra Staphylococcus aureus, bacterie ce cauzeaza diverse infectii. Merisorul este contraindicat in sarcina. Fructele de merisor puse intr-un borcan cu apa, la temperatura de 10-18 grade Celsius, se pastreaza vreme de un an, fara vreo alta interventie, deoarece contin substante numite benzoati, care sunt varianta naturala si netoxica a periculosului aditiv E 211 (benzoat de sodiu), cu efect puternic conservant. Mesteacanul este un arbore inalt de 30m, cu tulpina ramificata, flexibila, cu frunze romboidale cu marginea dublu serata şi vârful acuminat. Scoarţa tulpinilor mature este alba, cu ritidom inelar şi lenticele. Florile sunt unisexiate grupate in amenţi, cele mascule câte 2-3 la vârful lujerilor se formeaza inca din vara precedenta, cele femele au forma unui con alungit. Frunzele se recolteaza in stadiul tânar, in perioada mai-august, prin strunjirea ramurilor. Mesteacanul a jucat in antichitate un rol de seama, cultural şi medical, fiind considerat in mod propriu "arborele vieţei”. Medicina ştiinţifica româneasca de la inceputul secolului XX recunoştea o acţiune depurativa accentuata pentru coaja de mesteacan, datorita cantitaţii de camfor şi betulina conţinute, producând astfel o stimulare a schimburilor de substanţe organice şi o intinerire. Unii medici considerau frunzele un excelent mijloc de tratare a problemelor metabolice şi diatezelor urice care se manifesta prin guta, reumatism, inflamaţii articulare dureroase, nefrite cronice, hidropizii. Ceaiul din frunze de mesteacan ajuta la eliminarea acidului uric ajutând astfel in starile gutoase şi in erupţiile cutanate; rezultate bune s-au obţinut cu ceaiul de frunze de mesteacan in bolile de rinichi şi litiaza urinara. Tradiţia populara mai foloseşte mustul de mesteacan, cu gust acrişor şi placut, ca un leac puternic contra colicilor, durerilor renale şi calculoase, purificator al sângelui fiind şi o buna bautura racoritoare. Prin distilarea uscata a lemnului de mesteacan se obţine un gudron utilizat in dermatologie. Proprietaţile frunzelor se datoreaza conţinutului in flavone, saponine, tanin, triterpene şi ce imprima acestora efectele diuretice indicate pentru bolnavii cardiorenali carora le reduce edemele şi albuminuria, favorizeaza eliminarea acidului uric şi a colesterolului. Mai poseda proprietaţi antimicrobiene şi antireumatice. Scoarţa de mesteacan se utilizeaza pentru tratamentul dermatitelor şi ingrijirea parului. Recent, intr-un studiu realizat pe şobolani, un extract etanolic din frunzele de mesteacan au aratat activitate gastroprotectoare. Cireşul este un arbore bine cunoscut din familia Rosaceae, ce creşte pâna la 20 m inalţime, cu coroana conica, scoarţa exfoliindu-se in fâşii circulare; frunzele mari, de 8-15 cm lungime, alterne, limbul alungit pâna la obovat, grosier-serate pe margine, pubescente pe faţa inferioara de-a lungul nervurilor, peţiolii prezinta 2-3 glande nectarifere roşietice; florile albe, au 2,5 cm diametru, infloresc in aprilie-mai; fructul – cireaşa – drupa sferica, cu diametrul pâna la 2 cm, de culoare roşie sau galbuie. Bine cunoscutele cireşe au incântat papilele gustative ale oamenilor de secole. Prin culoarea rubinie şi gustul lor aromat şi-au câştigat un loc important pe mesele cuceritorilor romani, cetaţenilor greci şi a nobilimii chineze. Au fost duse in America cu vasele primilor colonişti in anii 1600. Ca tratament naturist se utilizeaza materialul vegetal Cerasorum stipites, reprezentând pedunculii (codiţele) de la fructele de cireş şi/sau vişin, recoltate la coacerea completa a fructelor, in mai-iunie. Codiţele de cireşe le gasim pomenite in carţile de medicina şi farmacie din Germania anilor 1800. In medicina germana a secolului XIX codiţele de cireşe erau recomandate pentru catar in general, mai puţin ca diuretice şi calmante, şi pentru amenoree, Menstruatio suppressa. Medicina ştiinţifica româneasca de la inceputul secolului XX atribuia codiţelor de cireşe o acţiune diuretica din cele mai pronunţate; sub forma de ceai se recomanda şi atunci ca remediu natural in afecţiunile catarale ale tractului urinar, hidropizii, etc., fiind considerat de catre medici un diuretic quasi oficinal. In prezent se cunoaşte ca Cerasorum stipites conţin taninuri, flavone, proantociani, saruri de potasiu fiind utilizate pentru proprietaţile lor diuretice, astringente, antidiareice, antilitiazice dar şi pentru efectul antiinflamator renal, in tratamentul natural al cistitelor, pielitelor, pielonefritelor şi a catarului vezical. Intr-un studiu clinic, codiţele de cireşe au dovedit efectul diuretic asupra pacienţilor, cu creşterea eliminarii de sodiu şi clor. Fructele de cireş sau vişin, bogate in vitamine şi acizi organici, se folosesc in alimentaţie, in stare proaspata sau prelucrata (dulceţuri, compot, vişinata, lichioruri); seminţele sunt folosite in industria chimica; lemnul se foloseşte in industria mobilei. In produsele naturiste, in prezent, regasim codiţele de cireşe in ceaiurile diuretice recomandate pentru afecţiuni urinare, şi de asemenea pentru reumatism şi guta. Coada calului (Equisetum arvense) este o planta erbacee din flora spontana, perena, fara flori, care se inmulţeşte prin spori, precum ciupercile, muşchii şi ferigile. Este o planta de leac cunoscuta şi folosita in Europa din timpuri imemoriale. Marii medici şi invaţaţi ai Antichitaţii, Galen, Dioscoride şi Plinius, o menţioneaza in tratatele lor, chiar cu denumirea de Coada-calului, recomandând-o, cu precadere, in bolile de plamâni şi de rinichi. Coada-calului a fost privita mult timp ca o planta excelenta pentru detoxifiere, fiind folosita in cazul artritelor sau al bolilor cutanate despre ale caror simptome se credea ca sunt potentate de prezenta toxinelor in organism. Pe cale externa, pulberea de coada-calului era utilizata, direct pe rani, pentru oprirea sângerarii si refacerea mai rapida a tesutului lezat. Conţine in cea mai mare parte minerale, peste 15% acid silici şi silicaţi, respectiv sarurile sale solubile in apa, sarurile de K, Al, S, Mg etc şi flavonoide, fapt pentru care este recunoscuta pentru acţiunea sa diuretica. Mai multe studii de laborator si clinice au aratat ca administrarea de coada calului are ca efect eliminarea accelerata a apei din ţesuturi. Saponozidele şi acizii polifenolcarboxilici conţinuţi fac aceasta planta ca fiind folositoare pentru tratarea unei game variate de afectiuni precum infectiile genito-urinare, bolile renale, problemele prostatei, obezitatea, artrita, ulcerele hemoragice si tuberculoza. Siliciul continut se pare ca tonifica tesutul conjunctiv – din tendoane, ligamente, cartilagii si os – ceea ce poate explica utilizarea ei in afectiunile reumatice. Este prescrisa pentru combaterea celulitei, constituie o sursa de minerale pentru persoanele predispuse la fracturi osoase si este folosita pentru tratarea tetaniei. Studii recente arata ca in corpul uman cantitatea de siliciu scade odata cu vârsta, fenomen care are o contribuţie decisiva la ceea ce numim imbatrânirea organismului. Practic, pe masura ce scade procentul de siliciu organic din corpul nostru, apar fenomene cum ar fi rigidizarea şi sclerozarea vaselor de sânge, mai ales a arterelor, pierderea elasticitatii pielii şi a celorlalte ţesuturi, scaderea densitaţii osoase, prolapsurile etc. Coada-calului este planta care conţine cea mai mare cantitate de siliciu organic asimilabil. In Statele Unite ale Americii se gaseste frecvent si in diferite suplimente nutritionale, sub forma de extracte fluide sau in capsule, pentru aportul in saruri minerale.